Tipuri de Hrrrtii igienice

1. Hârtia igienica "Nesimţita" - îi hârtia care te dezamăgeşte cel mai des şi nu-ţi lasă numa bube-n cur asta în cazu-n care nu te rezumi la brusturi sau coceni. Aia care rămâne pe piscurile găozale şi nu bagi de seama decât a doua oară când meri la pretenu' lu Mahomed - Budha- care cine ştie când apuci.

2. Hârtia igienica, foaie de calcul Excel - hârtia împărţită in pătrăţele, ce poate duce la socializarea între colegii de birou ce folosesc aceeaşi budă in sensul că: pui un x pe pătrăţel, vine colegul din urma pune si el un zero pe următoru'. S.a.m.d. pana vine şefu şi iţi futchie chefu', se şterge la cur cu jocu' vost, închide el, şi vă mai şi pune tot pe voi să cumpăraţi următoru sul. Da voi vis geşcepţ si luaţi din-aia "NesimţiCa" numa de-a draq. Să vază şi el.

3. Hârtia igienica, O'door - aceea ce pute. Pute. Da pute. Pute asa tare ca nu sti ce sa faci mai repede. Sa te dai la nevasta-ta ca ti-aminteste de mirosu ei, sau sa-ti lasi numaru' de telefon pe ea pentru colega ce intra dupa tine la vece, ca doara si ea e frumos mirositoare.

4. Numa atata. Amu nu mai imi vine.

Nu vi l-am zis pe ala cu sora lu Bula. - o cheama "ielemele"
aşa o strigă bulă pe sor'sa
>Bula: - "Hai incoa Ielemele!"

În sala de antrenament

În sala de fff (forţă, fidnes şi figuri) nu puţini sunt ăia care îs interesaţi de felul cum arată, că deh, alfel n-ar mai fi acolo.

Ce de fapt nu înţeleg: din momentul în care intri în sală şi pănă ajungi la aparatul cu care ai vrea să-ncepi, musai, da musai ai de trecut prin etapa ce te face oarecum să te simţi de-al casei.
Şi intră băiatu care s-ar mai ocupa din când în când de precenele voastre, atunci când noi practic chiar nu avem chef. Şi ăsta e momentul în care vine el în scena. Antrenorul personal, a lu tătă lumea:

- Ce faci azi? (asta e o întrebare care mie la început mi se părea că face parte dintr-un cod al celor care merg la sală, dar nu, el doar întreba ce program am azi la sală)
Tu zici: - Spate şi umeri, dacă mai pot. (OBLIGATORIU un rictus pe buze că alfel nu înţelege de ce ai face şi spate şi umeri, dar dacă zâmbeşti după, el îşi dă seamă că tu chiar poţi!)

După care evident că întâlneşti tot feluţu de amici şi preteni cu care ai exact aceeşi conversaţie, dar fiecare dintre ei pare că într-adevăr e interesat de ce faci tu la sală în ziua aia. Da oare di ce? Poate cân m-oi face şi io mijlociu o să-nţeleg. Totuşi ce-aş putea face altceva la sala de fff (forţă, fidnes şi figuri), branhii? Branhii pentru că unii dintre cocotele masculine de acolo, mai au şi activităţi extracuriculare ce implică solzi, înotătoare şi alte lucruri putătoare. Îs peşci mă!

!Regina! (da nu aia din film)

Cum nu se poate mai feeric, vă zic.
Necesităţile fiziologice ale noastre tuturor, si aici mă refer la tuturor cei care le are, sunt numa de două feluri. Eu pe ale altora îmi place să le privesc mai din vitrina aşa...
Dar când vine vorba de ea, cea care ne încântă privirea doar când, nu-i aşa, luna îşi face apariţia pe cer, mie chiar nu-mi vine a rîdea.
Şi ce-mi face:
în timp ce eu savuram momente pe care nu le birui numa din străFUNDuri (adică mă căcam), ea:
- Hai odata Buri, că vreau să fiu şi io regină!
"#!#!"¤%#"

În momentul ală am dat tot ce-am avut mai bun din mine, fincă n-am mai putut.
Morala: Dacă locomotiva face "CIU CIU", nu-i musai să facă şi vagoanele.
Am zis, am zis.

Totul se întâmplă în bucătărie

unde mirosurile cele mai alese de la mamele le voastre din cratiţe, pălesc în virtutea cuvintelor ce se perindă lipsite de pudism. că Al Draq să fiu dacă înţeleg cum altfel poţi scăpa aşa ceva pe gură
ea zice: Na, mâncăm?
iăl: da, mâncăm
ea: na hai. pui tu alea în aparat?
iăl: ie!
iăl: phoai tu pisi, ce jnitzăl mare ai!
ea... o cam rămas ca la fotograf.