Tipuri de Hrrrtii igienice

1. Hârtia igienica "Nesimţita" - îi hârtia care te dezamăgeşte cel mai des şi nu-ţi lasă numa bube-n cur asta în cazu-n care nu te rezumi la brusturi sau coceni. Aia care rămâne pe piscurile găozale şi nu bagi de seama decât a doua oară când meri la pretenu' lu Mahomed - Budha- care cine ştie când apuci.

2. Hârtia igienica, foaie de calcul Excel - hârtia împărţită in pătrăţele, ce poate duce la socializarea între colegii de birou ce folosesc aceeaşi budă in sensul că: pui un x pe pătrăţel, vine colegul din urma pune si el un zero pe următoru'. S.a.m.d. pana vine şefu şi iţi futchie chefu', se şterge la cur cu jocu' vost, închide el, şi vă mai şi pune tot pe voi să cumpăraţi următoru sul. Da voi vis geşcepţ si luaţi din-aia "NesimţiCa" numa de-a draq. Să vază şi el.

3. Hârtia igienica, O'door - aceea ce pute. Pute. Da pute. Pute asa tare ca nu sti ce sa faci mai repede. Sa te dai la nevasta-ta ca ti-aminteste de mirosu ei, sau sa-ti lasi numaru' de telefon pe ea pentru colega ce intra dupa tine la vece, ca doara si ea e frumos mirositoare.

4. Numa atata. Amu nu mai imi vine.

Nu vi l-am zis pe ala cu sora lu Bula. - o cheama "ielemele"
aşa o strigă bulă pe sor'sa
>Bula: - "Hai incoa Ielemele!"

În sala de antrenament

În sala de fff (forţă, fidnes şi figuri) nu puţini sunt ăia care îs interesaţi de felul cum arată, că deh, alfel n-ar mai fi acolo.

Ce de fapt nu înţeleg: din momentul în care intri în sală şi pănă ajungi la aparatul cu care ai vrea să-ncepi, musai, da musai ai de trecut prin etapa ce te face oarecum să te simţi de-al casei.
Şi intră băiatu care s-ar mai ocupa din când în când de precenele voastre, atunci când noi practic chiar nu avem chef. Şi ăsta e momentul în care vine el în scena. Antrenorul personal, a lu tătă lumea:

- Ce faci azi? (asta e o întrebare care mie la început mi se părea că face parte dintr-un cod al celor care merg la sală, dar nu, el doar întreba ce program am azi la sală)
Tu zici: - Spate şi umeri, dacă mai pot. (OBLIGATORIU un rictus pe buze că alfel nu înţelege de ce ai face şi spate şi umeri, dar dacă zâmbeşti după, el îşi dă seamă că tu chiar poţi!)

După care evident că întâlneşti tot feluţu de amici şi preteni cu care ai exact aceeşi conversaţie, dar fiecare dintre ei pare că într-adevăr e interesat de ce faci tu la sală în ziua aia. Da oare di ce? Poate cân m-oi face şi io mijlociu o să-nţeleg. Totuşi ce-aş putea face altceva la sala de fff (forţă, fidnes şi figuri), branhii? Branhii pentru că unii dintre cocotele masculine de acolo, mai au şi activităţi extracuriculare ce implică solzi, înotătoare şi alte lucruri putătoare. Îs peşci mă!

!Regina! (da nu aia din film)

Cum nu se poate mai feeric, vă zic.
Necesităţile fiziologice ale noastre tuturor, si aici mă refer la tuturor cei care le are, sunt numa de două feluri. Eu pe ale altora îmi place să le privesc mai din vitrina aşa...
Dar când vine vorba de ea, cea care ne încântă privirea doar când, nu-i aşa, luna îşi face apariţia pe cer, mie chiar nu-mi vine a rîdea.
Şi ce-mi face:
în timp ce eu savuram momente pe care nu le birui numa din străFUNDuri (adică mă căcam), ea:
- Hai odata Buri, că vreau să fiu şi io regină!
"#!#!"¤%#"

În momentul ală am dat tot ce-am avut mai bun din mine, fincă n-am mai putut.
Morala: Dacă locomotiva face "CIU CIU", nu-i musai să facă şi vagoanele.
Am zis, am zis.

Totul se întâmplă în bucătărie

unde mirosurile cele mai alese de la mamele le voastre din cratiţe, pălesc în virtutea cuvintelor ce se perindă lipsite de pudism. că Al Draq să fiu dacă înţeleg cum altfel poţi scăpa aşa ceva pe gură
ea zice: Na, mâncăm?
iăl: da, mâncăm
ea: na hai. pui tu alea în aparat?
iăl: ie!
iăl: phoai tu pisi, ce jnitzăl mare ai!
ea... o cam rămas ca la fotograf.

Oare cu ce i-oi. berbeci, capre. fi greşit?

- Gif, zice el. Ţie-ţi place mizda?

- ...
- Mă mir că-ntrebi. Doară ne şcim de atâta timp (aci i-am arătat muie ca să aprecize cam de cât timp ne ştim).

- Da?semnu mirării. Atunci de ce-ai ieşit din mizda pătii?

Mi-am luat căţăl ! DOI!

aşa tiptil cum m-am dus cătă ei, numa oleacă-or ridicat funduleţele către mine gata pregătiţi să-i dezmierd. ei doi aşaa...
Vai da ce ne-am ştiut face de cap! Şi ne-am luat. Şi ne-am tăvălit. Şi m-am ţinut de burtă că n-am mai putut de bine ce mi-o fo. Asta s-ontâmplat pe la unu az noapte. Drept vă spun că ca niciodată, de data asta nu m-o ţinut mult. Ji aguma (asta o fost râgâită) mai am încă mireasma lor în mine. Defapt, tătă noaptea-or fost în mine, până azi de dimineaţă când o trebuit sa le-ntorc curu şi să-i las liberi, cum defapt i-am găsit. Defapt.
Atâta de bună o fo pita aia cu unsoare si cu USTUROI !

Ploaie. Voi înţelegeţi?

Eu nu înţeleg. De ce plouă noaptea...?
Oricum nu prea vede ce face pe-ntuneric.

No ham, mă...

Salut. În postarea asta n-o să vorbim despre buci. Deci amatorii să se abţină. Deşi ştiu, şi credeţi-mă, vă-nţeleg. Că ce...buca mea

este vorba despre asociatia animed din Arad care se ocupa cu sterilizarea pisicilor si cainilor fara companion uman. Acesti oameni care mie imi place sa-i numesc aici "Oameni care nu au ce cauta pe blog-ul asta, pentru ca sunt niste oameni seriosi", pe langa ca sunt voluntari, pe langa ca au datorii la fel cum avem noi toti, si aici ma refer la toti cei care avem, ofera asistenta medicala cainilor si pisicilor fara companion uman INDIFERENT de gravitatea bolii sau a ranii. Deci ba, iei lucreaza 24 din 24 sapte zile din sapte in fiecare zi a anului. Programu' Bisericii ii fix dupa colt, in comparatie cu al lor.
Ominii astia nu au nevoie de reclama, vor doar sa stie lumea despre animalele lor, asa cum stim de bine si despre "animalele" din cîrma tarii. Am zis, am zis. Deci va invit cu drag sa adoptati un caine sau o pisica, ia d-aici, de unde o sa aflati si mai multe despre oamenii astia minunati.

Incearca sa mergi doar o zi intreaga in patru labe, si sa fi dedicat macar sefului de la servici, asa cum o fac cainii sau pisicile, dar in schimb cu orice individ de la care primesc o bucata de pită.

Lecitina, your going down!

Aici practic te poti folosi de propriul tau creier, cand ai mai mare nevoie, un backup brain. Good luck!

Azi e ziua cea mare, fusul ne pune la-ncercare.

Normal că toţi avem credite la bănci. Şi când spun toţi mă refer la toţi cei care avem. Dar, he he...sunt mai noul fericit posesor al unui număr total de două credite. Nu i aşa? Aveam nevoie de o semnătură în plus pe contractul de creditare, aşa mă vrăjise tanti aia de la Bancă (cica sa cadem la pace). Io cu tanti de la banca m-am inteles bine. Io nu stiu de ce scriu asta.
Azi la 14:00 (doua) musai trebuia sa ajung in autogara (adica nu gara care merge singura, automat, ii gara aia in care auto MARI isi fac loc sa sclobozeasca pasagerii care vin din diverse pârţuri, parti) sa-i pot trimite acasa la mami, draga de ea, felicitarea in 3 exemplare ce-o primisem de la banca. Era o urare si pentru ea. Buuuun
Ajung in gara la ora doua sharp. Cu asa spor asteptam autocaru cela ca imi venea sa iau o menta si sa taaaat frec pe ea pana ce ia foc, finca focu face fum; sa ma poata vedea autocaru. Soferu.
O venit autocaru la ora 15:10. M-am uitat la ceas.
Cand il vad pe don sofer de basculă, io vreau sa-i intind o... un plic, si toate bune. Pfoa, ma uit la ceas, era şiunsfert. Pun mana pe molecular si-o sun pe mami, draga de ea.
Buri: - Tu mami, vezi ca o sa intarzie, ca-i soferu ala gras. ( de parca ar fi contat ca-i slab sau nu, oricum tat cu autocaru mergea incolo, doara nu pe jos)
Tanti Buri: - Stai linistit, ca ala oricum asa vine tot timpul.
(exact o ora faceam daca mergeam cu calutul meu inaripat pana la vatra, las-o dracului)
Buri: - Na bine, da o ora?... Da stiu ca-i facut cu timp!
(...) tata tot mai glumea cu mine si-mi zicea sa incerc sa "dau busteanu la castor" pe masina de spalat cand intra la centrifuga, ca sa vezi acolo senzatii tari! asta apropos de soferu ce-i facut cu timp.
Tanti Buri: - Cum o ora, ca-i doua si-un sfert.
Buri: - $#%^
Buri: - Mami, ii trei si...
Tanti Buri: - Muta-ti mama ceasu'
Buri: - Ba, da muta-l tu p'a tau ca a meu sade bine si repede asa pe stanga, nu mi-l trebe mutat.
Tanti buri: - Faci ce vrei da-i numa doua.

V-am zis că azi e ziua lu troglodel, de ce dracu nu îmi amintiţi?

Aşa ţin minte că am povestit zilele trecute nu? Zilele trecute, ieri. Azi defapt e ziua în care lui i o f o cald acolo la mama lui în uter şi s o gândit să iasă afar să jghiere pe don doctor. În sfârşit. Ne hotărîsem la un moment dat az să i luăm ceva de ziua lui, io şi cu coaie. Adică nu toţi trei ne am hotărât, numa io cu coaie. Da ce să ne vadă uăcii când ieşim de la testicule din curte; îl vedem pe troglodel.
Eu: Ciao man, ce faci?
Coaie: O venit să îşi ia ţigări...
(....)
Troglodel: Foai bă, da s copt. Nu ş cum dracu am răcit aşa...
and later that day, discuţie pe mess:
Eu: totuşi dacă i am fi zis şi La mulţi ani la cristi când ne am întâlnit cu el, ar fi fost ok
Coaie: ce pule suntem
Coaie: da man
Coaie: io iam zis ieri da nah tot nam scuza
Eu: las că am io
Coaie: tio zis el tie???
Eu: da pula
Eu: nu
Coaie: aaaa
Coaie: lask poate nu sio dat seama
Eu: da
Eu: crecă

zzzZZZzzzZZZzzz...e gata alfabetul

Mie de asta îmi place blogu asta din partea de vest. Imi place să ma holb la cursor cum stăăăăĂĂăă iel şi clipoceşte spre marea lui AŞTEPTARE, doară îi dau ceva de scris. Şi asteaptă iăl aşa, că noi aci în Arghial - NU Ne grabiiiiiiim.

La noi in Arghial nici hârtia igienică nu se grăbeşte să te şteargă la cur, dar oricum, sa fim serioşi ce meserie mai de C"#!T să ai decât asta; unde şti că tu ca şi hârtie igienică ai potenţial, şi poţi da ce e mai bun din tine, când şti că poţi să duci muuuult, când şti că o ai lungă (tot de hârtie igienică zic) aşa lungă ca tre să fii atârnată de un SUL. E aproximaţia unei SULI pe un SUL.
Epic.

Din categoria "dă-ţi singur seama, bă!"

Can' îi de băut, totuşi?

Da. Prin vremuri demult apuse de care lumea încă işi aduce aminte odată pe an, adicăcu ocazia zilei lu' troglodel (preten bun şi coleg de atelier), vin colegii să-l pupe acolo unde numa lama lui de bărbierat mai ajunge, da tot la fel de rar. Ziua lui de naştere-i mâine.
(Colega pupăcioasă): - Azi îi ziua ta, LMA!
(MĂREaţa colegă de birou): - Da, el îi cu trei zile înainte, trei după.
(Eu): - Şi trei zile ÎN!!

Haidam!

No, amu încep. Da nu mă găt curând, fundând şi dacă vreţi staţi aci în atelier să cetiţi. O fi tăt numa' bine.

Ne audem.